FUTURE
PRESENT
PAST
-Colaj
-autor: smog (partialcolor.blogspot.com)
joi, 15 ianuarie 2009
miercuri, 14 ianuarie 2009
Interludiu (1)
Despre metrou in literatura de specialitate
"Nu departe de acolo se casca metroul atragand in gura lui neagra grupuri de imprudenti. La anumite intervale, se producea miscarea inversa si, in mod penibil, voma un grup de indivizi palizi si slabiti, purtand in haine mirosul maruntaielor monstrului, care duhneau puternic.
(...) Cu un zgomot de sugere, acesta [metroul] absorbi sub ochii ei 5 persoane, dintre care 3 de la tara, care duceau cosuri cu gaste, si trebui sa intoarca ochii ca sa-si revina in fire".
Specialist: Boris Vian - "Toamna la Pekin"
(koh-i-noor)
"Nu departe de acolo se casca metroul atragand in gura lui neagra grupuri de imprudenti. La anumite intervale, se producea miscarea inversa si, in mod penibil, voma un grup de indivizi palizi si slabiti, purtand in haine mirosul maruntaielor monstrului, care duhneau puternic.
(...) Cu un zgomot de sugere, acesta [metroul] absorbi sub ochii ei 5 persoane, dintre care 3 de la tara, care duceau cosuri cu gaste, si trebui sa intoarca ochii ca sa-si revina in fire".
Specialist: Boris Vian - "Toamna la Pekin"
(koh-i-noor)
miercuri, 7 ianuarie 2009
“Avem nevoieee de Dumnezeeeu…”
Cele doua persoane s-au urcat in tren dintr-o urbe dunareana ce o voi lasa in mod voit necunoscuta (faptul ca se cheama Orşova nu are nimic a face cu asta). Dumneaei – domnisoara prezentabila si intretinuta (bine) pe la salile de fitness; el, verisor de gradul I, putin obez dar obedient (cvasi-aliteratie aproape voita) si cumva simpatic, chiar putin minor in ciuda fizicului sau ce a luat-o de mult razna.
Ma intelegi, prietene, evidenta asemanarii dintre metrou si tren (care li se trage de la lagatura de rudenie) nu are sens sa ti-o mai explic, nici sa ti-o desenez macar. Este o legatura tipica bunic-nepot. Exista insa si alte legaturi subtile si indestructibile ce plutesc in eterul din jurul celor doua si fac asemanarea si mai brutala si mai nociva – oamenii care traiesc pe spinarile si burtile subnumitilor.
Domnul controlor – de profesie naş[i] – s-a lasat pacalit de aspectul major al infantului si n-a crezut in ruptul capului, sau al buzunarului de la veston, ca puştiul cu pricina merita reducerea de elev. Don’shoara, intrerupta din procesul de invatare spornica cu scopul devenii unui neinfricat organ (politienesc) – simti brusc mici pocnituri ale nomenclaturii in vena jugulara si se porni intr-o avalansa lingvistica perfecta si teatrala in apararea micutului pe care il reprezenta.
Si asa se declansara, in fiecare, viziuni proprii asupra subiectului:
- naşul il vedea pe minor aruncat din tren in Craiova sau mai bine chiar din mers, ce atata circ, cu bagaj cu tot, don'shoara!,
- tanara svelta il vedea pe naş asupritor si abuziv si poate material didactic la lectiile de tragere,
- minorul il vedea pe taica-su cum ii aduce la tren buletinul doveditor,
- un tanar subtirel si cam spiritual dpdv civic (aparut din spatele vagonului) il vedea pe naş cum ii dadea amenda pentru presupuse injurii si infamii (ceea ce vazuse si tanara, putin mai devreme),
- blondul pocait de pe locul de la geam incerca in continuare sa il vada pe Dumnezeu,
- femeile cu voci pitigaiate, abia sculate din plictiseala, ii vedeau pe toti si aruncau cu tonalitatile lor subtirele in fiecare in parte.
Doar cersetoarea oarba nu vedea pe nimeni, sau cel putin asa I s-a spus ca ar trebui sa nu vada. Fetitele cantatoare cu parul masliniu isi vedeau de colindul lor si circul cu alaiul de elefanti, gorile si ursi grizzly isi vedea de drum nestingherit pe culoarele trenului.
Peste toti si peste toate, din castile blondului pocait razbeau cu patima disco vocile prozelite si impaciuitoarele “Avem nevoieee de Dumnezeeeu…” ce aveau sa ne urmareasca pe toti mult timp dupa ce lucrurile vor fi luat intorsatura asteptata si libidica.
Dupa un interval de pace, menit ca fiecare sa isi revizuiasca pozitia si banii din dotare – tanara dispare pret de vreo 3 statii in cabinetul primitor al naşului. Reintoarsa la locul ei, afiseaza un aer destins, ochisorii un pic mariti si poate o idee mai umezi; eh, au stat putin la taine, au povestit depre soarta si despre sistemul de invatamant din Romania, despre viata controlorului putin insingurata de dupa recentul divort. Domnul controlor a fumat mult - de suparare pe tanarul care s-a bagat el repede sa ii ia apararea fetei, invinuindu-l, culmea!, ca ar fi incercat sa ceara mita: e curvasarie pe fata, vroia sa te agate – ce zice el, ca tot ce zboara se mananca… 8 milioane ii dau, ma-sa pe gheata, maxim sa plateasca; si i-o trimt dupa 15 zile, sa nu faca nicio contestatie.
Tanara isi suna iubitul inspumat (cel mai probabil de nervi, insa nu stim sigur) si il anunta blajin ca de acum incolo poate merge gratis cu trenul - pe anumite rute, se intelege… si nu, ma, nu iti face griji, iubi, e batran, hai ma, nu fii nebun, cum te poti gandi la asa ceva… ah si sa vezi, nu imi mai da amenda… m-a iertat.
Cobor din tren si ma sui in metrou, cu gand de casa. Tipul serios, cu bagajul mare fluturand biletelul de aeroport, astepta metroul alaturi de simtul sau civic. Acasa il va astepta si ea, o amenda de 8 milioane. Se simte bine, s-a oferit chiar sa ii fie martor fetei, intr-un eventual proces.
In urechea mintii – scarita si nicovala si toate celelalte repeta inca, isterizate, vocea feminina cu accent moldovenesc; de ceva ceva clar avem nevoie.
Ioana M.
Ma intelegi, prietene, evidenta asemanarii dintre metrou si tren (care li se trage de la lagatura de rudenie) nu are sens sa ti-o mai explic, nici sa ti-o desenez macar. Este o legatura tipica bunic-nepot. Exista insa si alte legaturi subtile si indestructibile ce plutesc in eterul din jurul celor doua si fac asemanarea si mai brutala si mai nociva – oamenii care traiesc pe spinarile si burtile subnumitilor.
Domnul controlor – de profesie naş[i] – s-a lasat pacalit de aspectul major al infantului si n-a crezut in ruptul capului, sau al buzunarului de la veston, ca puştiul cu pricina merita reducerea de elev. Don’shoara, intrerupta din procesul de invatare spornica cu scopul devenii unui neinfricat organ (politienesc) – simti brusc mici pocnituri ale nomenclaturii in vena jugulara si se porni intr-o avalansa lingvistica perfecta si teatrala in apararea micutului pe care il reprezenta.
Si asa se declansara, in fiecare, viziuni proprii asupra subiectului:
- naşul il vedea pe minor aruncat din tren in Craiova sau mai bine chiar din mers, ce atata circ, cu bagaj cu tot, don'shoara!,
- tanara svelta il vedea pe naş asupritor si abuziv si poate material didactic la lectiile de tragere,
- minorul il vedea pe taica-su cum ii aduce la tren buletinul doveditor,
- un tanar subtirel si cam spiritual dpdv civic (aparut din spatele vagonului) il vedea pe naş cum ii dadea amenda pentru presupuse injurii si infamii (ceea ce vazuse si tanara, putin mai devreme),
- blondul pocait de pe locul de la geam incerca in continuare sa il vada pe Dumnezeu,
- femeile cu voci pitigaiate, abia sculate din plictiseala, ii vedeau pe toti si aruncau cu tonalitatile lor subtirele in fiecare in parte.
Doar cersetoarea oarba nu vedea pe nimeni, sau cel putin asa I s-a spus ca ar trebui sa nu vada. Fetitele cantatoare cu parul masliniu isi vedeau de colindul lor si circul cu alaiul de elefanti, gorile si ursi grizzly isi vedea de drum nestingherit pe culoarele trenului.
Peste toti si peste toate, din castile blondului pocait razbeau cu patima disco vocile prozelite si impaciuitoarele “Avem nevoieee de Dumnezeeeu…” ce aveau sa ne urmareasca pe toti mult timp dupa ce lucrurile vor fi luat intorsatura asteptata si libidica.
Dupa un interval de pace, menit ca fiecare sa isi revizuiasca pozitia si banii din dotare – tanara dispare pret de vreo 3 statii in cabinetul primitor al naşului. Reintoarsa la locul ei, afiseaza un aer destins, ochisorii un pic mariti si poate o idee mai umezi; eh, au stat putin la taine, au povestit depre soarta si despre sistemul de invatamant din Romania, despre viata controlorului putin insingurata de dupa recentul divort. Domnul controlor a fumat mult - de suparare pe tanarul care s-a bagat el repede sa ii ia apararea fetei, invinuindu-l, culmea!, ca ar fi incercat sa ceara mita: e curvasarie pe fata, vroia sa te agate – ce zice el, ca tot ce zboara se mananca… 8 milioane ii dau, ma-sa pe gheata, maxim sa plateasca; si i-o trimt dupa 15 zile, sa nu faca nicio contestatie.
Tanara isi suna iubitul inspumat (cel mai probabil de nervi, insa nu stim sigur) si il anunta blajin ca de acum incolo poate merge gratis cu trenul - pe anumite rute, se intelege… si nu, ma, nu iti face griji, iubi, e batran, hai ma, nu fii nebun, cum te poti gandi la asa ceva… ah si sa vezi, nu imi mai da amenda… m-a iertat.
Cobor din tren si ma sui in metrou, cu gand de casa. Tipul serios, cu bagajul mare fluturand biletelul de aeroport, astepta metroul alaturi de simtul sau civic. Acasa il va astepta si ea, o amenda de 8 milioane. Se simte bine, s-a oferit chiar sa ii fie martor fetei, intr-un eventual proces.
In urechea mintii – scarita si nicovala si toate celelalte repeta inca, isterizate, vocea feminina cu accent moldovenesc; de ceva ceva clar avem nevoie.
Ioana M.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)