Stimata doamna,
Inteleg ca sunteti o cunostinta de-a tatalui meu; o cunostinta apropiata, chiar, inteleg din afirmatia dumneavoastra (“pai da, ca ti-a luat tac-tu strada”) din moment ca tata v-a impartasit ce urmeaza sa imi cumpere de ziua mea.
Imi pare rau ca nu am putut sta mai mult de vorba, ati vazut, era aglomeratie, eram impinsa din spate de puhoi in momentul in care ati decis sa va impanati ca un curcan in mijlocul pasajului si sa imi adresati aceste vorbe. Un curcan dragut, desigur, nu din cei care sunt taiati acum de Craciun in locul porcilor bogati in dioxina.
Nu v-am retinut nici numele, din pacate. Este posibil sa fi fost, insa, dintr-o familie veche romaneasca – spun asta amintindu-mi de blana de la gatul dumneavoastra. Probabail ca parintii aveau crescatorii de vulpi prin imprejurimile orasului – sau erau braconieri notorii. Ah, sau poate ca blanita o aveti de pe vremea raposatului, cand mergeati cu ea la intalnirile de partid – imi inchipui ca erati mereu o aparitie cel putin la fel de fermecatoare ca in ziua in care ne-am intalnit.
Sa stiti ca in ciuda tuturor impedimentelor, am vorbit cu tatal meu despre dumneavoastra. Din pacate nu mi-a luat strada nici de Craciun nici de ziua mea… sa fiu norocoasa daca imi va lua un abonament de metrou pe ianuarie 2009 (sau macar pana la jumatatea lunii).
In schimb, insa, e posibil ca el sa-si si amintit de dumneavoastra. Inteleg ca ati fost foarte apropiati in tinerete, altfel nu imi inchipui de ce mi-ar fi transmis pentru dumneavoastra acele vorbe pline de incarcatura intima.
Un Craciun fericit, stimata doamna; astept cu nerabdare sa ne mai intalnim in pasaj. Daca tata imi va lua, vreodata, totusi, macar un colt de strada in metrou, voi face tot ce ii sta in putere ca sa fiti prima care afla.
A dumneavoastra,
Fata tatalui meu
Ioana M.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu