Frânturi

Mii de frânturi, mii de feţe pe care nimeni nu şi le va aminti niciodată. Metroul vine, face schimbul de vieţi şi pleacă împăcat cu sine; Bucureştiul pe care îl ştiu eu are sens doar prin prisma metroului. Bucureştiul pe care îl ştiu eu este un soi de aşezare aproape omenească (şi nu numai omenească) între diferite guri de metrou. Ca o mână – stângace, e drept - a sorţii, metroul ne dirijează şi ne îndrumă pe calea predestinată. El amestecă destine şi umori, înfăptuieşte ce soarta abia dictează; Cine ştie… primul sărut – la gura de metrou; prima desparţire – la o altă gură a aceluiaşi metrou.

Ioana M.